Care este adevarul din spatele banilor?

Mă trezesc dimineaţa cu gândul că mă aşteaptă o zi plină care mă va duce cu un pas mai aproape de unde vreau să ajung. Nu ştiu ce înseamnă să fii angajat. Nu am fost niciodată. Şi cu toate astea, ştiu cum e să munceşti de la 8 la 24. Ştiu cum e să te doară spatele, capul, ochii.
Şi nu aş da asta nici pentru un bulgăre de aur. În câţiva ani o să fac doi bulgări. Nu urmăresc banii. Ştiu că tot ceea ce fac mi-i va aduce. Vreau independenţa şi stilul de viaţă pe care l-am visat dintodeauna.
Iar dacă vreau să mă distrez, pot să o fac. Dacă vreau ca azi să nu lucrez, nu mă va pune nimeni absent. Însă nu mă pot abţine. Pe lângă pasiunea ce mă împinge mai departe zi de zi, ştiu că dacă renunţ nu o să mă las baltă doar pe mine. O să-mi las baltă familia, o să-mi las baltă prietenii şi tot ce am visat dintodeauna. Iar asta este ceva ce nu sunt dispus să fac.
Fiindcă majoritatea oamenilor muncesc pentru 6-700 de ron în fiecare lună. Dacă scriam asta acum un an, i-aş fi acuzat că nu fac destule să iasă din situaţia în care se află. Da, poate unii din ei nu fac. Însă alţii chiar muncesc din greu pentru familia lor.
Lăsând un pic naibii toată treaba asta cu dezvoltarea personală, nu e chiar aşa cum se spune în cărţi. Să faci bani poate fi uneori foarte greu. Mai ales dacă nu ai pe cineva care să te ajute. Sau rate de plătit care nu îţi permit să-ţi deschizi o afacere.
Eu nu cred în noroc, însă trebuie să recunosc că sunt un pic mândru de mine, cel de acum 4 ani şi ceva. Care a luat decizia că e timpul să înceteze cu prostiile şi să facă ceva mai mult decât uitatul la filme toată ziua. Deciziile care le-am luat atunci, greşelile făcute, toate m-au adus unde sunt azi. Dacă ar fi să mai trăiesc odată, aş face-o la fel.
Ce vreau eu să spun este că e mult mai greu să-ţi deschizi o afacere în lumea “reală”. Trebuie să ai o mână de bani pentru început. În schimb, pe internet e cu totul diferit. Da, sigur, şi aici trebuie bani, însă cu mult mult mai puţini. Cam banii de ţigări şi cafea pe o săptămână.
Am primit foarte multe mesaje în ultimul an. Unele de la oameni mai mult decât disperaţi. Am auzit poveşti care te-ar face să plângi. De fiecare dată când mă plimb văd câte un bătrân cerşind la colţ de stradă. Lumea trece. E obişnuită cu asta. Aş vrea să salvez pe toată lumea. Însă nu am cum.
Pe de altă parte, cel mai mare defect al oamenilor este că nu visează destul de înalt. Nu mult, că mult visăm cu toţii. Eu mi-am propus anul acesta să ajung la un profit de minim 3 mii de dolari pe lună. Asta e undeva în jur de 80-90 de milioane vechi. Unii deabia strâng atâţia bani într-un an.
Dacă este posibil? Normal că este. Acum când mă gândesc mi se pare destul de puţin. Se poate chiar mai mult. Era vorba aia “Nemulţumitului îi ia Dumnezeu darul”. Nimic mai fals. Zicala e făcută doar pentru a-ţi justifica sărăcia. Nu nemulţumitului, ci leneşului îi ia Dumnezeu darul.
Fiindcă nemulţumitul vrea ce e mai bun pentru el pe când leneşul se plânge şi inventează proverbe. Şi da! Asta implică un grad de muncă. Nimic nu se poate face fără ea.
Nu există un secret. Nu există o formulă magică. Nu poţi doar să dai cu bagheta şi să plouă cu dolărei. E nevoie de un plan de care să te ţii. Seriozitate, muncă şi disciplină, cum ziceam mai demult.
Şi e atât de simplu, încât 95% dintre oameni nu realizează asta. Ei continuă să caute reţete fermecate, când totul e deja în faţa lor.